Aseara a dat o masina peste mine pe trecerea de pietoni, în timp ce traversam pe culoarea verde. Sunt înca ametita de cap, si înca nu realizez exact ce s-a întâmplat. Stiu doar ca în urma neatentiei dobitocului aluia, m-am ales cu un picior în ghips, o durere groaznica în cot, si alte câteva vânatai, nu atât urâte, cât foarte, foarte dureroase. Ah, si o durere de cap, din acelea de-ti vine sa bati cu el de pereti, doar-doar o trece. Doua saptamâni trebuie sa stau în casa.
Aseara pe la spital, tatal vinovatului mai ca nu spunea ca-s bine n-am nimic. Bine, bine, dar cu durerea cum ramâne? În plus, eu-s accidentata, puteam sa mor, în timp ce boul de ficioru-tu nu are nici o zgârietura; creierii probabil îi sunt cam zdruncinati de la toate porcariile pe care le fumeaza, în rest e bine-sanatos. A ramas fara permis; ei hai, asta da tragedie. I-l dau pe-al meu, daca-mi da un picior sanatos si-mi ia durerea.
Si-mi garanteaza ca peste o saptamâna, o luna, un an, nu voi face nu stiu ce complicatie pe la cap, ca am dat atât de tare cu el de parbriz, ca i l-am facut tandari. Una peste alta, descopar pe masura ce stau, noi dureri si vânatai, care ma incomodeaza si ma umplu de nervi. Când ti-e dat sa treci prin asa ceva, nu te scapa nici dracu`! Ba înca am avut noroc, o stea acolo sus care m-a pazit de mai rau. Unii pur si simplu nu ar trebui sa posede permis! Sau masini! Cu draci...
No comments:
Post a Comment